Din viața comunității

Prima atestare documentară

Cisnădia este menționată drept „villa Ruetel", o așezare săsească la poalele Carpaților Meridionali, la 8 km de Sibiu. Fiind numită civitas (oraș), trebuie să fi fost deja o localitate importantă.

Bazilica romanică

Coloniștii ridică o bazilică romanică cu trei nave și un turn vestic cu șase niveluri, închinată Sfintei Walburga — o stareță din secolul al VIII-lea, venerată ca ocrotitoare împotriva bolilor și a necazurilor. Analogii ale hramului se regăsesc în zona Köln–Aachen–Liège, oferind indicii despre originea colonilor. Nava principală primește o boltă în cruce pe ogive, navele laterale au bolți simple în cruce. La al cincilea nivel al turnului se păstrează până azi resturi din opt ferestre romanice gemene.

De la biserică la cetate

Atacurile otomane amenință tot mai puternic regiunea. În 1395, regele Sigismund scutește Cisnădia devastată de o parte din taxe. Atacurile repetate impun între 1430 și 1530 o extindere masivă: ziduri duble de incintă înalte de până la 6 metri, turnuri de apărare, bastioane și un șanț cu apă între ziduri.

Devastare și drept de piață

La 2 februarie 1493, trupele otomane incendiază localitatea; drept urmare, lucrările la cetatea bisericească sunt accelerate. Totuși, în 1500, cu ocazia unei vizite a regelui Vladislav al II-lea, Cisnădia primește dreptul de piață, o dovadă a rezilienței comunității.

Reforma

Odată cu Benedictus este atestat primul preot luteran al Cisnădiei; ca aproape toți sașii din Transilvania, comunitatea adoptă confesiunea evanghelică. În această perioadă tulbure, tezaurul bisericii este ascuns într-o cameră secretă din zidurile cetății, un secret păstrat generații întregi.

Război, asediu și ciumă

În 1601, generalul Basta, în slujba Austriei, cucerește cetatea bisericească; în 1602 trupele lui Sigismund Báthory pătrund în cetate, trei locuitori ai Cisnădiei fiind uciși în fața ușii bisericii. Între 1602–1603, foametea și ciuma răpun doi preoți și 107 țesători de lână. La 1 iunie 1660, trăsnetul lovește turnul bisericii, unde localnicii își păstraseră bunurile de valoare; în același an, 411 locuitori mor de ciumă.

Atacul curuților

La 15 mai, localitatea este cucerită de conducătorul curuților maghiari, contele Lorenz Pökri, și cruțată doar în schimbul plății a 1500 de galbeni.

Primul paratrăsnet la est de Viena

După ce trăsnetul lovește din nou turnul bisericii, Cisnădia primește în 1797 primul paratrăsnet la est de Viena din Europa.

Avânt în secolul al XIX-lea

Interiorul bisericii primește în 1879 un retablu neogotic. Localitatea însăși cunoaște un avânt: școală nouă (1822), drum spre Sibiu (1859), legătură feroviară (1894) și lumină electrică (1896).

Industrie și transformare

În 1919 ia naștere „Gromen & Herbert", una dintre cele mai mari întreprinderi textile din Transilvania. Al Doilea Război Mondial aduce pierderi grele: în 1944 armata sovietică înființează un lagăr de prizonieri, în 1945 sașii apți de muncă sunt deportați în URSS. În 1948, întreprinderile private sunt naționalizate, iar Cisnădia devine oraș.

Revoluția și emigrarea

După căderea regimului Ceaușescu în 1989, în doi ani circa 3.000 din cei 3.512 sași ai Cisnădiei emigrează în Germania. În 1997/98 se desființează ultima mare întreprindere textilă, comunitatea trăiește cel mai profund declin economic, și de atunci începe să se refacă.

800 de ani de atestare

În 2004 se sărbătoresc 800 de ani de la prima atestare a Cisnădiei, ocazie pentru un nou avânt în conservarea cetății bisericești.

Premiul Walburga

Din 2006, comunitatea acordă din doi în doi ani Premiul Walburga unor personalități și organizații care s-au dedicat Cisnădiei, printre care Dr. Gerhard Schullerus, Dr. Stefan Cosoroabă, HOG Cisnădie, Ilse Harff, Ortrun Binder și Ingrid Buertmes, precum și scriitoarea Karin Gündisch și Ortrun Rhein.

Sibiu, Capitală Culturală Europeană

În anul Capitalei Culturale, sunt implicați pentru prima dată tineri ghizi ai cetății, care le vorbesc vizitatorilor despre istoria cetății și viața comunității, originea unei tradiții vii și astăzi.

Anii culturali și Zilele Cisnădiei

„Anii culturali", susținuți de primărie, aduc la Cisnădie ziua porților deschise, festivalul cetății, noaptea cetății, festivalul de toamnă, teatru, expoziții și seria de concerte „Ecourile cetății". În strânsă colaborare cu HOG Cisnădie, printre altele la restaurarea manuscriselor medievale și diverse lucrări de renovare, iau naștere în 2013 și 2017 „Zilele Cisnădiei".

Vizite de rang înalt la Cisnădie

În 2014, reprezentanți ai administrațiilor prezidențiale ale președintelui federal Joachim Gauck și președintelui Traian Băsescu preiau la Cisnădie patronajul Fundației Bisericilor Fortificate. În 2016, Gauck vizitează localitatea împreună cu președintele Klaus Johannis, a cărui familie este atestată la Cisnădie încă din secolul al XVI-lea. Cu altă ocazie, premierii Volker Bouffier și Stanislaw Tillich vin de asemenea la Cisnădie.

Renovarea bisericii și sfințirea

O restaurare amplă asigură zidurile, turnurile, acoperișul și interiorul. Jumătate din contribuția proprie necesară este suportată de HOG Heltau și numeroși localnici din Cisnădie care trăiesc astăzi în Germania. În 2023, cetatea bisericească este sfințită festiv. Ceea ce generații au construit și au dus mai departe, transmitem îngrijit.

Studiu de fezabilitate

Un studiu de fezabilitate evaluează starea cetății bisericești și amploarea lucrărilor necesare, punând astfel bazele proiectului de renovare finanțat de UE.

Contractul de finanțare și obstacole

În 2017 este semnat contractul de finanțare pentru renovarea cetății bisericești Cisnădie. În 2018, două licitații pentru lucrările de construcție eșuează, iar pregătirile se prelungesc.

Începutul

După ani de pregătire și căutare de fonduri, încep lucrările propriu-zise la structura puternic afectată a cetății bisericești.

Ziduri, turnuri și acoperișuri

Zidurile de incintă sunt consolidate static, zidăria deteriorată este refăcută, iar acoperișurile turnurilor de apărare sunt reînvelite. Lucrările se desfășoară pe etape, pentru ca slujbele și ghidajele să poată continua.

Pandemia și nava bisericii

În interior, atenția se mută spre navă, boltă și turn, în timp ce pandemia limitează viața comunității: slujbele au loc în grădina parohială, în capela cimitirului și în salonul cultural, iar chiar Ajunul Crăciunului este sărbătorit în grădina parohială. În 2021, comunitatea își reia activitățile cu prudență.

Ultima etapă

În ciuda întârzierilor, ultimele lucrări sunt finalizate: amenajări exterioare, iluminat și lucrările finale de restaurare a altarului și a orgii.

Sfințirea

Printr-o slujbă festivă urmată de o sărbătoare comunitară, cetatea bisericească restaurată este sfințită în 2023. Oaspeți din comunitățile partenere, autorități și HOG sărbătoresc împreună cu comunitatea finalizarea lucrărilor de restaurare.

Morminte în cor

Ample săpături arheologice în și în jurul bisericii scot la iveală mormintele preoților Georg Brenner și Johann Hutter în cor, precum și fundațiile vechii capele de botez. Raportul final urmează să ofere mai multe informații despre perioada de construcție a bisericii.

Altarul și-a recăpătat aspectul original în 1971, când presbiteriul din Bruiu l-a predat atelierului de restaurare din Brașov, unde Gisela Richter a înlăturat cu minuțiozitate o repictare grosolană din 1728. Pe partea de sărbătoare, patru panouri redau legende ale Sfântului Nicolae din Myra, căruia altarul i-a fost dedicat inițial. Partea de zi de lucru asociază 16 sfinți în opt dialoguri, printre care Fabian și Sebastian, Francisc și Anton, Ștefan și Larențiu, regii maghiari Ștefan I și Ladislau, și Ioan Botezătorul cu Pavel din Teba. Predela arată cei paisprezece Sfinți Ajutători, temelie a mângâierii și ajutorului creștin.

În loc de aripi mobile, forma sa este dată de o carcasă arhitecturală fixă, în trei părți, cu un gerson neogotic filigranat: baluatrade cu tracerie în arc frânt, pinacli și cruci reiau limbajul vertical al arhitecturii sacre gotice târzii. În câmpul central în arc frânt atârnă o pictură în ulei a pictorului budapestan Emil Wünsche, „Isus binecuvântând copiii“, flancată de statuile apostolilor Petru și Pavel din ghips pictat.

Altarul înlocuit, cel al Sfântului Severus, din jurul anului 1500, a ajuns la Muzeul Brukenthal ca depozit în 1881; doar predela sa din 1525 s-a păstrat până astăzi. Ea arată scene din viața Sfântului Severus, patronul lucrătorilor în lână, cu o inscripție a pictorului Vincentius.

Ca altar pictat gâotic târziu, racla renunță la sculpturi. În centru se află o Răstignire cu Maria și Ioan, aripile laterale arată cei patru evangheliști la pupitrele lor, predela redă Cina cea de Taină, iar în partea superioară apare Învierea lui Hristos. Partea de zi de lucru, închisă, desfășoară programul luteran al Legii și Harului, în tradiția lui Lucas Cranach cel Bătrân: sus Sfânta Treime, jos căderea în păcat și justificarea prin Mielul lui Dumnezeu.

Pictura centrală arată Răstignirea, deasupra, în partea superioară, Dumnezeu Tatăl ca Creator binecuvântând, iar, ca punct culminant sculptat, porumbelul Duhului Sfânt într-o glorie de raze aurite. Două medalioane ovale ilustrează doctrina luterană a justificării: stânga Moise cu tablele Legii, dreapta Hristos ca Salvator Mundi. Predela poartă cuvintele din 1 Ioan 1,7: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat. Anul 1745.“ O inscripție consemnează o renovare ulterioară făcută de asociația femeilor evanghelice în 1895.

Programul iconografic

Peretele absidei principale purta o galerie a apostolilor, iar în semicalota de deasupra era probabil reprezentată o Maiestas Domini. În ambrazura ferestrei estice a corului apar Sfânta Walburga, patroana bisericii, și preotul paroh Petru în veșminte de slujbă, fiecare identificat printr-o inscripție: „Walburgis Virgo" și „Petrus Plebanus". Pe arcul de triumf al corului sunt pictați șase profeți, iar pe bolta travee corului cei patru călăreți apocaliptici ai Apocalipsei. Pe pereții corului se aflau, în trei registre, scene din viața lui Hristos: pe peretele nordic Adorarea Magilor, Prezentarea la Templu, Răstignirea, Coborârea de pe cruce, Punerea în mormânt și Învierea; pe peretele sudic Intrarea în Ierusalim și Cina cea de Taină.

În nava principală, o Judecată de Apoi monumentală ocupa peretele nordic, cu Hristos Judecătorul tronând într-o mandorlă, înconjurat de apostoli și îngeri, iar dedesubt morții ridicându-se din morminte. Pe peretele sudic al claristoriului se află Gnadenstuhl-ul, însoțit de figurile alegorice Ecclesia și Synagoga, alături de o scenă cu un sfânt călare. Câmpuri mai mici de pe stâlpi arată alte scene din copilăria și Patimile lui Hristos, toate încadrate de benzi ornamentale cu motive vegetale.

Ascunse, redescoperite, restaurate

Timp de secole, picturile au stat ascunse sub var. Dezvelirea lor s-a întins pe mai bine de o sută de ani:

• 1905–1909: dezvelire parțială pe pereții nordic și sudic ai traveei corului de către Fritz Balthes, ulterior acoperite din nou cu var.
• 1984–1988: dezvelire în ambrazura ferestrei estice a corului, cercetare de arhitectură de Vasile Sotelecan.
• 1995–1999: nouă dezvelire pe peretele nordic al traveei corului.
• 2006: conservare și restaurare de Kiss Lóránd.
• 2019–2022: cercetare completă de restaurare a picturii din tot interiorul bisericii, dezvelirea tuturor suprafețelor pictate și restaurarea compoziției Gnadenstuhl, tot de Kiss Lóránd.

Ansamblul se numără printre cele mai timpurii mărturii ale picturii murale transilvănene și acoperă cea mai mare suprafață dintre picturile din prima perioadă păstrate în bisericile romanice ale zonei săsești. Multă vreme picturile au fost datate în secolul al XIV-lea; restauratorul Kiss Lóránd argumentează acum pentru secolul al XIII-lea, evidențiind înrudirea compoziției Gnadenstuhl cu o miniatură din Psaltirea Sfintei Elisabeta (1201–1208). Inscripțiile gotice cu majuscule sugerează o datare după mijlocul secolului al XIII-lea; datarea precisă necesită cercetări suplimentare.

Gnadenstuhl-ul de la Cisnădie

Cea mai impresionantă imagine arată Sfânta Treime ca „Tron al Milei": Dumnezeu Tatăl tronează și ține în fața pieptului crucea cu Hristos răstignit, iar deasupra capului plutește porumbelul, simbol al Duhului Sfânt. O mandorlă în trei trepte încadrează scena ca o aureolă; în dreapta jos o figură cu toiag și trei ființe mitice străpunge cadrul, iar în stânga sus mâna unui înger pătrunde prin el. Partea superioară a frescei, inclusiv o parte a capului lui Dumnezeu, s-a pierdut atunci când nava a fost ulterior înălțată și un nou arc a tăiat exact prin acel loc, un indiciu important pentru datarea picturii.

Compoziția se numără printre cele mai timpurii de acest tip din Sfântul Imperiu Roman, inspirată probabil de altarul de la Soest, din jurul anului 1250 (astăzi la Berlin). Exemple înrudite se găsesc în Evangheliarul de la Perpignan (sec. XII), fresca lui Masaccio din Santa Maria Novella, Florența (1427), și altarul Tuturor Sfinților al lui Dürer pentru Nürnberg (1511). O particularitate a versiunii de la Cisnădie: porumbelul nu plutește deasupra capului lui Dumnezeu sau al lui Hristos, cum e obișnuit, ci deasupra inimii lui Isus, o notă unică ce citește Duhul Sfânt drept duhul iubirii și al iertării.

Pentru o comunitate care supraviețuise invaziei mongole, imaginea era deopotrivă mângâiere și învățătură, o „Biblie a săracilor" pentru cei neștiutori de carte, pictată în tehnica specifică frescei: contururi schițate în cărbune, apoi umplute cu ocru galben, cărbune negru și pământ roșu, care s-au legat chimic de tencuiala proaspătă de var.

Piatra a fost găsită în perioada interbelică, la săparea fundațiilor fabricii de mătase Gromen, pe locul fostului cimitir desființat în 1862, la aproximativ un metru adâncime. Are 1,72 m lungime și 0,63 m lățime la capătul superior. Pe fața de sus este sculptată în relief plat o cruce cu brațe scurte transversale și brațe lungi late, curbate spre margini; în curbura superioară se află o mască de față simplă.

Piatra se înrudește cu o lespede funerară de la Faha (districtul Merzig-Wadern, între Mosela și Saar) și cu una de la Irschen (Carintia), un indiciu al patriei de origine a viitorilor sași din Cisnădie din acea regiune, secolele XII–XIII.

În 1911, o cercetare a celei mai vechi capele a cetății bisericești a scos la iveală o criptă cu osemânte. Printre ele se afla și această cruce puternic deteriorată, aproape aruncată, dacă istoricul de artă dr. Viktor Roth nu ar fi salvat-o. Peste un miez de lemn era ciocănită o tablă subțire de cupru: în față Răstignitul cu aureolă, în spate Mielul lui Dumnezeu cu steag al biruinței, decorat inițial cu 32 de mărgele de sticlă colorate.

Zeci de ani a stat expusă pe altarul bisericii, păzită doar de un sistem de alarmă. În 1990 a fost dusă în Germania pentru restaurare cu ajutorul episcopului Joachim Heubach și al ambasadorului german dr. Klaus Terfloth; restauratorii au datat-o la mijlocul secolului al XI-lea, ceea ce o face cel mai vechi obiect de artă al bisericii săsești transilvănene.

Missalul din Cisnădie (Codex Heltensis) este un volum de pergament bine păstrat, scris în minusculă gotică, pe două coloane, cu 28 de rânduri pe pagină, cu inițiale albastre și roșii. Locul, data întocmirii și numele copistului sunt necunoscute.

Modelul după care a fost întocmit era folosit din secolul al IX-lea până în al XI-lea în zona Köln-Aachen-Liège și se întemeiază, în cele din urmă, pe Alcuin, învățătorul și sfetnicul lui Carol cel Mare. A fost probabil desăvârșit ca misal complet abia în Transilvania, după ce coloniștii au plecat mai departe din regiunea Magdeburg pe la mijlocul secolului al XII-lea.

Când în 1792 au lipsit bani pentru repararea acoperișului turnului, curatorul mai în vârstă Peter Gündisch a dezvăluit secretul: pe 5 mai 1792, preotul, curatorii și bătrânii comunității au dezgropat o oală cu 631 de dukați și 5 suverani de aur. Pe 4 iunie a urmat o a doua oală, în total 5.591 de guldeni și 40 de dinari, suficient pentru a finanța repararea turnului și o orgă nouă. Camera a mai fost deschisă de două ori, în 1811 și 1821, înainte ca monedele rămase să fie vândute definitiv în 1847.

Pe lângă comoara de monede, camera a păstrat secole de-a rândul și veșminte liturgice prețioase, monstranțe, potire și paten din perioada dinaintea Reformei, precum și o cruce de argint. Credința populară oferea o protecție suplimentară: cine ar fi atins comoara nu putea muri fără să-și fi mărturisit mai întâi fapta.

Din 1916, comoara bisericii se află ca depozit permanent la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

În 1797 Cisnădia a primit primul paratrăsnet la est de Viena din Europa, o adoptare remarcabil de timpurie a acestei tehnologii încă tinere în regiune. De atunci, turnul a fost ferit de alte lovituri de trăsnet.

Orga principală de pe tribuna vestică a fost construită în 1944 de frații Wegenstein, ca înlocuitor al splendidei orgi anterioare, distruse de un incendiu în noaptea de 24 decembrie 1942. Instrumentul a fost reparat integral ultima dată în 2014/15 de meșterul Bors László din Tușnad și este în stare de funcționare.

Această splendidă orgă mică este o lucrare a lui Johannes Hahn Junior (1763–1814), cel mai important constructor de orgi baroce din Transilvania. Prospectul bogat ornamentat, în alb și verde cu ornamente aurite, o mărturie remarcabilă a artei organistice transilvănene de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Johannes Hahn Junior a preluat, după moartea tatălui său în 1783, atelierul acestuia din Sibiu. Orgile ambilor Hahn sunt considerate capodopere ale construcției baroce de orgi din regiune, unele fiind încă în stare de funcționare.

Ecourile cetății

În fiecare vară, cetatea bisericească invită la o experiență muzicală specială: muzică în bolta medievală, purtată de acustica unică a spațiului. Organiști renumiți, corul bisericii și ansambluri invitate creează seri care unesc muzica și istoria.

Botez

Doriți să vă botezați copilul sau să fiți botezat dumneavoastră înșivă? Ne bucurăm împreună cu dumneavoastră. Adresați-vă parohiei, într-o discuție personală vom stabili data, nașii și desfășurarea slujbei de botez.

Înscriere: Parohia · +40 269 564 597 · office@ekh.ro

Confirmare

La orele de confirmare, tinerii se confruntă cu întrebări de credință și de viață și, la final, spun ei înșiși „da" botezului lor. Cursul începe anual toamna.

Înscriere & început: Parohia

Cununie

Biserica noastră istorică este un loc festiv pentru a începe drumul comun sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Contactați-ne din timp, împreună organizăm slujba de cununie.

Stabilire dată: Parohia · +40 269 564 597 · office@ekh.ro

Înmormântare & însoțire în doliu

În despărțire nu vă lăsăm singuri. Organizăm slujba de înmormântare și însoțim familia prin consiliere pastorală, cu liniște, timp și demnitate.

În caz de deces: Parohia · +40 269 564 597

Consiliere pastorală & vizite la domiciliu

Uneori o discuție confidențială face bine. La griji, boală sau pur și simplu dorința de mângâiere, vă vizităm cu drag acasă sau la spital, confidențial și fără condiții.

Programare: Parohia · +40 269 564 597

Anunțarea unei înmormântări

În caz de deces, vă însoțim cu demnitate prin toți pașii. Adresați-vă imediat parohiei, ne facem timp pentru dumneavoastră.

Îngrijire & drepturi de folosință

Pentru întrebări privind drepturile de folosință, îngrijirea mormintelor sau ocuparea locurilor, adresați-vă administratorului cimitirului sau parohiei.

Istorie la fața locului

Învață cronica cetății bisericești, de la prima atestare documentară până la restaurare, și o transmit mai departe cu propriile cuvinte.

Limbă & prezentare

Ghidajele în germană, română și engleză formează vorbirea liberă în fața necunoscuților și relaționarea cu vizitatori din toată lumea.

Comunitate

Ghizii cetății formează nucleul grupului de tineret. Cine participă rămâne adesea legat dincolo de vară, cu prietenii și responsabilitate față de propria comunitate.

Donații pentru cetatea bisericească

Conservarea cetății noastre bisericești este o misiune permanentă. Cu donația dumneavoastră ne ajutați să păstrăm acest patrimoniu pentru generațiile viitoare.